Pentru gagici capitolul1

Sapte dimineata . Iar nu a putut sa adoarma. Cearcanele mari de sub ochii lui faceau asta evident. Intra lenes in bucatarie si isi aprinde usor o tigara in timp ce ocolea scrumiera daramata pe podea. Era de aseara, isi amintea clar cum a lovit-o cu dosul palmei ca sa o poata sui pe Ana pe masa. Fusese o seara frumoasa. Totusi era o idee buna sa nu mai manance de pe masa aia pana nu o spala. Fumul gros ii inunda gura si aluneca usor in plamani in acelasi timp in care amintirile ii inundau gandurile. Se gandea ca o sa fie inca o noapte petrecuta in fata calculatorului invatand pentru bac sau jucand LoL. Soneria inca ii mai rasuna in urechi. Era ca pocnitul din degete al unui mentalist ce te hipnotiza. Nu stia sigur daca il scotea sau il baga in transa, tot ce stia e ca mentailstul era Ana. Zambetul pe care l-a vazut pe chipul ei angelic era pendula si cuvintele "iubeste-ma" pe care le rostea blajin de fiecare data cand isi facea aparitia in pragul usii lui erau formula magica ce il faceausa se poarte ca o gaina fara cap. Isi scutura capul frenetic si isi trase unul din scunele cazute pe jos langa geamul ce dadea inspre balcon. Prea multe rahaturi daramate prin bucatarie. Au spus si data trecuta ca nu o sa o mai faca in bucatarie ca e mult prea incomod sa curete tot a doua zi, dar era ca si cum ar fi spus "ma las de fumat", sau "data viitore cu prezervativ" Cuvinte goale ce ii faceau sa se simta mai bine pe moment, cs si cum ar fi putut schimba ceva. Si tuturor ne place sa credem ca putem schimba ceva, ne face sa ne simtim importanti. Sau nu, important e un cuvant mare. Mai putin insignifianti intr-o lume atat de vasta. Scruma pe podea langa scrumiera daramata. Ii era mult prea lene sa o ridice si stia ca oricum trebuia sa curete mai devreme sau mai tarziu. Un chistoc in plus langa ea nu mai conta Era ca si cum ar fi spus ca un dalmatian cu o pata in plus era mai negru. -Nu bem si noi o cafea? se auzi o voce din spate.